Balatina

Istoria

Satul Balatina a fost atestat documentar la 19 iunie 1429 ( Dicționarul statistic al Basarabiei). În publicația lui Vladimir Nicu - „Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi”, Volumul I, este publicat că satul Balatina a mai purtat denumirea de Demeanouți, i sa mai zis și Zădureni, Tomești, Bălteni.

Originea denumirii satului Balatina

După relatarea istorică a lui Anatol Eremia, specialist în domeniul toponimiei, se consideră că etimonul toponimului provine de la cuvântul ucrainean „boloto” care are sensul de mlaștină, mocirlă.

Este cazul să accentuăm că denumirea satului este ortografiată puțin diferit în documentele existente de la prima atestare a localității până la ziua de astăzi, astfel putem observa trei variante : Balotina, Bolotina și varianta actuală Balatina.

În majoritatea actelor din prima jumătate a secolului XIX- este scris Balotina, dar există și surse în care este notată varianta actuală a denumirii - Balatina.

Cu certitudine putem spune că așezările satului au fost mult mai devreme cu aproximativ peste 14 000 de ani în urmă conform cercetărilor arheologice.  Primele așezări omenești permanente stabilite în zona satului actual Balatina datează din perioada romană, când locuitorii acestei zone cultivau pământul, creșteau vița de vie, practicau diferite meșteșuguri casnice, creșteau vite. Își durau case mari  din lemn unse cu lut.

După ce casele primei așezări ale satului care era chiar pe malul râului Prut au avut de suferit în urma inundațiilor foarte mari, satul si-a schimbat așezarea puțin mai în deal (actuala locație), unde nu persista frica inundațiilor.

Citește mai mult

Legende

Pe malul Prutului, aproape de fântâna Doamnei s-a oprit pentru a face un mic popas  un  grup  de oameni: Bărbaţi și femei cu copii sleiţi de puteri și amar din cauza lungului drum pornit de câteva zile şi a nopţilor nedormite. Bărbaţii erau înalţi, frumoşi la cătătură, laţi în spete şi foarte voinici.

Purtau părul retezat pe frunte şi lăsat în plete pe spate. Femeile, îmbrăcate în ii ţesute cu cusături înflorate şi fuste lungi. Erau  destul de încântătoare la privire şi mers, frumoase la faţă, zvelte la trup – trase ca prin inel.

Aveau ele ceva din netrecătoarea frumuseţe a chipului Maicii Domnului scris pe icoanele din mănăstiri şi biserici.

Dânşii au deshămat caii şi peste puţin timp pestrițele corturi au fost  întinse la umbra stejarilor milenari de la marginea pădurii. Prin ceaţa rece plutea fumul ce se ridica de la focurile aprinse pentru pregătirea bucatelor.

Probabil că le-a venit pe plac, sau poate că Domnul însuşi le-a trimis o rază de lumină şi căldură, astfel comunitatea migrătoare a hotărât să se statornicească aici pentru un timp mai îndelungat.

Vânatul animalelor sălbatice şi pescuitul le erau la început principalele surse de existență. Treptat  au început să  se ocupe cu păstoritul oilor şi al vitelor, îndeletnicindu-se şi cu agricultura, cultivau grâu şi mei, iar mai apoi au început să se ocupe cu îndeletnicirile de apiculturii şi uscarea fructelor.

Circulă o istorie că în comunitatea ce se așeză în lunca Prutului cu traiul erau şi doi tineri – cu numele  Bolo  şi  Tina  care  prin  frumusețea şi dragostea  reciprocă ce și-o purtau,  nu aveau pereche în cătunele din preajmă. Flăcăul  se  deosebea  de  mulţi  tineri de  vârsta lui prin aceea că mânuia cu o deosebită pricepere atât arcul şi sabia, cât şi coasa și celelalte unelte de lucrat pământul. Era dânsul şi un călăreţ înverşunat.

Dar  nici  fata  nu era din cele urâte şi slabe din fire. Dacă  era  nevoie, lua  şi  ea  arma  în  mână – vâna  animale  ori  chiar și pentru a se apăra  de  răufăcători, ca  un  adevărat  bărbat.

Cum se cade unei fete bine educate, Tina rămânea, în  primul rând,  gospodina  adăpostului – mâna  dreaptă   a  mamei,  oglinda   familiei. 

La vreo trei toamne după ce au poposit împreună cu părinţii pe aceste meleaguri, pe când era grâul de coasă şi de adunat, barbarii au trecut râul prin vad şi s-au năpustit ca nişte fiare sălbatice peste cătunul din pădure.

Strigăte de bărbaţi, bocete de femei, ţipete de copii speriați din somn au făcut să răsune lunca a tragedie. Era o noapte a păgânilor, care întâmpinând împotrivire, treceau totul prin foc şi sabie, dădeau foc,  ardeau şi nimiceau tot ce se nimerea  în cale.

Ardeau corturile, cădeau răpuşi de săgeţi bărbaţii acestui neam, în lupta ce se da pe viaţă şi pe moarte întru apărarea demnităţii. Căpetenia aşezării porunci să fie salvaţi de batjocura barbarilor femeile şi copii. Se ocupa de acest lucru  și Tina.

Balo îi vorbi să fugă şi ea, însă fata nu-l ascultă şi veni în curând cu sabia în mână pe câmpul de luptă, unde se varsă mult sânge nevinovat.

Vestea despre invazia barbarilor se răspândi târziu, foarte târziu, prin lunca Prutului cu aşezările moldovenilor. Şi când veni ajutorul, cătunul era de acum pustiit, mulţi răniţi fără cunoştinţă.

Pe Bolo şi Tina i-au găsit lângă un copac bătrân de tei străpunşi de câteva suliţe duşmane. Păreau dânşii doi porumbei, care parcă se odihneau în urma unui zbor îndelungat şi greu.

Rezemat  de  tulpina  copacului  tânărul  viteaz  aşa  a  şi  rămas  în genunchi  având-o în faţă pe cea mai de valoare iubită fiinţă, pe care    i-a dat-o Dumnezeu.

După ce s-au întors mamele şi copii, cei morţi au fost bociţi încă două zile şi două nopţi, apoi înmormântaţi după toate obiceiurile  creştine la o margine de pădure. În groapa comună şi-au găsit odihna de veci tinerii îndrăgostiți.

Pe mormântul lor au ridicat o cruce mare, iar peste câţiva ani, nu departe de ea, a început construcţia unei biserici de lemn. În jurul bisericii au început să apară primele case ale viitorului sat pe care l-au botezat cu numele celor doi tineri Bolo şi Tina – Balatina,  şi s-a întâmplat acest lucru în anul 1429 de la naşterea lui Hristos pe 19 iunie. 

Citește mai mult

Locuri pitorești

Biserica  ,,Adormirea Maicii Domnului”
Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului”

Biserica din piatră, conform datelor, a demarat în anul 1909 și a fost ctitorită de moșiereasa Rozalia (Rallu) Klokoceva, văduva generalului Klokociov, venită din Moscova.Piatra pentru construcție a fost transportată de către localnici cu care trase de boi din localitatea Pociumbeni, raionul Rîșcani. Exteriorul bisericii a fost finalizat în anul 1918, când ctitorurul bisericii Mihail Bodarev plecase din viață.

Citește mai mult
„Țara Bâtlanilor”
„Țara Bâtlanilor”

„Țara Bâtlanilor” - reprezintă o colonie unică de peste 1000 de exemplare de păsări de baltă care cuibăresc pe stejari. Ea este o parte componentă a rezervației „Pădurea Domnească”. Suprafața pădurii de stejar, unde-şi fac cuiburile bâtlanii nu este foarte mare – circa 1 hectar.

Citește mai mult
Cariera Veche de piatră
Cariera Veche de piatră

Cariera veche de piatră din Balatina se află în preajma satului, pe traseul de drum Balatina-Lipovăț. În interiorul locului, de unde în perioadă 1956-1991 a fost extrasă piatră s-a format un bazin acvatic, care și el, la rândul său, din cauza puținelor precipitații,   în ultima perioadă se usucă.           

Citește mai mult
Biserica de lemn
Biserica de lemn

Biserica de lemn în formă de corabie din satul Balatina cu hramul „Intrarea Maicii Domnului” a fost construită anii 1814-1815 la inițiativa localnicilor în urma inundațiilor mari ce au avut loc în lunca Prutului din anul 1813, unde pe atunci se afla primul lăcaș sfânt, care a fost luat de ape împreună cu alte case ale gospodăriilor primei așezări a satului în urma surpării masive a malului râului.

Citește mai mult
Monumentul Eroilor români
Monumentul Eroilor români

Monumentul Eroilor români căzuți în luptele primului Război Mondial a fost ridicat în perioada interbelică și pentru prima oară instalat în Grădina Publică Balatina. Acest monument a fost ridicat la inițiativa lui Nicolae Bălcescu, Șef al Căminului Cultural în anul 1937, ,,în amintirea Eroilor ce s-au jertfit pentru Țară, Neam, Tron și Credință”. (Inscripție pe partea din față a monumentului)

Citește mai mult

Personalități

Ala Mândâcanu (Mutelică), politician și jurnalistă din R. Moldova. S-a născut pe 14 decembrie 1954 în satul Balatina, r-nul Glodeni  în familia profesorilor Mutelica Anatol Iacov și Elizaveta Neculae (învățătoare de istorie). Tatăl a activat ca șef al Bibliotecii Publice din Balatina.

A studiat jurnalismul la Universitatea de Stat din R. Moldova și managementul la ASEM  În perioada 1994-2004 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, apoi redactor-șef al publicației „Democrația”, a fost vicepreședinte  al Partidului Social Liberal și Decan al Facultății de Jurnalism și Comunicare la ULIM, lider comunitar și promotoare a egalității de gen pe plan național și internațional.

Din 2008 locuiește în Montreal și este președintele Comunității Moldovenilor din departamentul canadian Quebec  (CMQ).

Ala Mândâcanu  a fost  decorată cu Medalia de Argint a Guvernatorului Quebecului pentru implicarea remarcabilă  în activitatea de voluntariat în beneficiul  comunității.  În anul 2010 a fost decorată cu  Ordinul de Onoare al Republicii Moldova.


Anatol Stati, Businessman. S-a născut la 25 octombrie 1952 în familia lui Dumitru și Tamara Stati, familie ce a crescut și educat 3 feciori: Petru, Anatol și Victor.  A absolvit Universitatea de Stat din Moldova.

Anatol Stati - fondator, președinte și CEO al companiei „Ascom Group” încă din 1994, aceasta a avut afaceri în domeniul petrolului în Kazahstan și Sudan și este considerat unul dintre cei mai bogați oameni din Moldova.


Guțuleac Vasile s-a născut în anul 1948 cu fratele său geamăn Ion, în familia lui Pantelei și Vera Guțuleac, care au crescut și educat doi feciori și o fiică. Își face studiile la Moscova și Odessa, susținându-și diploma de jurnalist profesional. Jurnalist, scriitor și poet, traducător și analist plastic. Din anul 1973 – membru al  Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A activat ca redactor - șef la săptămânalul „Spicul” („Accent provincial”)  din raionul Glodeni.  Din anul 2004 – specialist în domeniul Bibliotecilor, din mai 2005 până februarie 2011 a activat ca Șef al  Secției Cultură Glodeni.

Citește mai mult

Prezentare video

În prezentarea video ce urmează, vei fi invitat să descoperi frumusețea malurilor râului Prut din Republica Moldova. Această zonă pitorească este cunoscută pentru peisajele sale idilice, unde râul Prut curge liniștit printre dealur


Galerie Foto

photos by Iurie Sveț – www.hikeme.club

Vezi pe hartă