Horodiște

Istoria

Satul Horodiște este situat în nord-vestul raionului Rîșcani, pe malul drept al râului Ciuhur, care izvorăşte din împrejurimile  Ocniţei și se varsă în râul Prut. În partea de miază zi a satului pe partea stângă a râului se înalţă nişte stânci pitorești de peste 130 m , numite Holm cu o grotă imensă “Țiglău”,  în care, în zile de urgie, se adăposteau localnicii.

Hramul satului e de Duminica Mare, iar satul este atestat, conform documentelor, la 3 iulie 1429.

Săpăturile arheologice au dovedit că urmele  activității umane de aici au o vechime de peste 70.000 de ani, când oamenii preistorici s-au  stabilit cu traiul  în peștera  de la marginea satului actual. Aici  au fost colectate obiecte şi unelte  din cremene. Stratul de mijloc al grotei  conţine obiecte din cremene datând  din mileniile XII- XI î. Hr.

În perioada neolitică (10.000 -12.000 ani în urmă)  apar  aşezări umane, oamenii stabilindu-se cu traiul în această peşteră.

De la început au fost întemeiate două sate, şi mai târziu încă două. Locuitorii îşi construiau case din nuiele şi lut, se ocupau cu creşterea turmelor de vite, agricultura, practicau diferite meşteşuguri casnice, etc. Dezvoltarea satelor a fost  curmată de un incendiu. Când  Dacia a fost cucerită de Imperiul Roman pe aceste locuri s-au fondat 2 sate, în care locuiau dacii liberi, care  arau si semănau pământul, creşteau vite, aveau legături comerciale cu negustorii din oraşele Imperiului Roman. Aceste sate au fost din nou devastate şi incendiate în urma invaziei Hunilor.  În rezultatul migraţiei au apărut noi  localităţi. Aşezările erau situate de-a lungul râurilor  mici, care formau nişte cuiburi câte 3-5 localităţi. Unul dintre aceste cuiburi era şi satul nostru. Arheologii descriu un bordei de pe teritoriul acestor localităţi, situat la o adâncime de 130 cm de la nivelul solului, având formă dreptunghiulară, orientat pe axa Est - Vest. Pe malul abrupt al râului Ciuhur se află urmele unei cetăţi fortificate cu şanţ şi val de pământ, înălţată în epoca migraţiilor cu destinaţia de a servi drept loc de refugiu în timpul invaziilor inamicilor.  În diferite perioade , prin acest ţinut s-au perindat triburi nomade de păstori, care au lăsat aici 7 movile funerare.

La 3 iunie 1429 într-o carte domnească  de la curtea domnească de la Suceava a lui Alexandru cel Bun se pomeneşte despre o selişte de pe Ciuhur cu denumirea „Horodişte”.                                             

Denumirea satului  provine de la  cuvântul slav „Огородить”  (a îngrădi).   În trecut existau îngrădituri care apărau satul ce era aproape de graniţă. De aici a şi provenit  denumirea satului Horodişte - „Городище” (localitate fortificată).    În 1541, în  cea de-a doua domnie, Petru Rareş,  înscăunat de turci, a dus un şir de războaie şi  a construit marea mănăstire de la  Probolta.  El  dăruia moşii şi sate comandanţilor de oşti şi ostaşilor  viteji „pentru slujbă dreaptă şi credincioasă”.  Într-un document se vorbeşte  că    „Din mila lui Dumnezeu noi, Petru Voievod,  domn al ţării Moldovei… şi  Oprea  Ungureanu ne-a slujit nouă drept şi credincios. De aceea.. noi   dăruim un sat de pe Ciuhur, anume Horodişte, care acel sat …. şi nepoţilor şi strănepoţilor şi întregul lor neam  cine se va alege mai apropiat neclintit niciodată în veci”.

Domnitorul Ieremia Movilă întăreşte la 4 septembrie 1605 Mănăstirii Dragomirna mai multe sate,  inclusiv Horodişte pe Ciuhur...

Epoca Ţaristă

Cu toponimul Basarabia  era numit  Bugeacul , o fâşie restrânsă de la nordul gurilor Dunării, care se află sub dominaţia Otomană. După 1812 teritoriul dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră a fost anexat la Rusia. Basarabia a fost împărţită în 8 judeţe.  Judeţele se împărţeau în ocoale. Zeci de mii de ţărani basarabeni, printre care și cei din satul Horodişte gemeau sub jugul colonial. Mulţi basarabeni au fost strămutaţi în Kaukaz și Siberia unde se mai păstrează şi azi sate de moldoveni. Imperiul Rus a avut succese aproape 6 secole de dezbinare şi stăpânire. Guvernul ţarist din frică să nu scape situaţia de sub control a hotărât  să facă reforma  agrară.  Pe atunci în Horodişte locuiau 49 de familii, dintre care 48 au fost împroprietărite cu câte 9,5 desetine de  pământ.

Mai târziu localitatea a cunoscut o ascensiune socială și economică. În sat au existat două mori de apă ce aparțineau lui Nicolae Rosetti Roznovanu și soției sale,  Ecaterina Ghica Roznovanu ( contesa ce a deținut, apoi a vândut moșiile satului Pociumbeni si Druță, boierului Teodor Vârnav, primul memorialist român). Ecaterina Ghica a deținut și conacul din Lipcani, localitate unde a și fost înmormântată, iar biserica din orășel cu parohia Sf. Ecaterina a fost  în cinstea contesei.  Contesa a scris și o plângere în perioada anilor 1860....în care se adresa autorităților județene de a opri defrișarea pădurilor din preajma satului Horodiște.

În 1865 printre dvorenii ruşi ce stăpâneau moşii întinse era şi boierul Gheorghe ( Egor)  Rîşcanu,  ce stăpânea 6000 desetine. El a trăit pe pământurile, unde astăzi este raionul Rîșcani. De aici denumirea raionului Rîşcani.  Lui îi aparţineau localităţile – Rîşcani, Ochiul Alb, Grinăuţi , Brătuşeni,  Druţă , Moşeni şi Horodişte cu 489 de inşi. Gheorghe Rîşcanu  avea o familie cu 4 copii - Alexandru, Jorj, Maria şi Vera.  Guvernul ţarist  pentru a ţine în supunere  populaţia avea dislocate în gubernie mari contingente armate. La Bălţi se cantona „Voznesensky  Polk”. Din Siberia în această unitate militară  a fost repartizat Ivan Dimitrievici Bursky care s-a căsătorit cu Maria fiica lui G. Rîşcanu. Când a măritat-o pe fiică-sa Maria , i-a dat de zestre moşia  Horodişte şi satul cu acelaşi nume. După căsătorie Ivan Bursky, ajutat de socrul său,  trece în rezervă şi îşi consolidează toată activitatea în moşia în care a trăit până în 1922.  Cu trecerea la moşie,  Ivan Burrsky a devenit administrator, dar și  ,,Zemskii nacialnic,,- şef de zemstvă.  Boierul  dăruia vite şi alte cadouri de preţ. În familia boierului s-au născut  doi copii - fiica Cococica şi feciorul  Vladimir. Fiica era bolnavă vicioasă şi a decedat de tânără. Vladimir a fost un băiat deştept,  a studiat peste hotare şi cunoştea 5 limbi. Unii susţin că Vladimir ar fi cunoscut-o pe fiica ţarului Olga  şi chiar ar fi avut intenţii de a se căsători cu ea, însă contuzia, care a avut-o în primul război Mondial, a zădărnicit toate intenţiile.  

Mai târziu Vladimir Bursky  s-a căsătorit cu o femeie care lucra la curtea boierului pe nume Olga. El o dezmerda Olicica. Ei au născut o fetiţă pe  nume Galina şi un băiat pe nume Pachia. Galina s-a căsătorit cu Maluţ al lui Erimia Gurău. În timpul celui de-al doilea răzbpi mondial,   în anul 1944 de-a lungul Prutului  se construiau fortificații. Fetele tinere şi femeile, care aveau numai câte un copil, erau mobilizate şi forţate să sape tranşee. Galina a făcut pneumonie, după care nu şi-a revenit şi a decedat. Pachia născut în 1925, după căsătorie a avut trei fiice: Valentina, Maria  şi Silvia...

 Prin ukazul Ţarului Rus , boierii erau obligaţi să construiască în sate câte o şcoală şi o biserică. În sat se construiește o biserică din nuiele  pe o temelie din piatră.   Acest lăcaş a fost construit  din mijloacele donate de soţii Ivan şi Maria  Bursky. Către anul 1907  a fost aprobat proiectul de construcţie. S-a păstrat planul de amplasare a bisericii şi a cimitirului. Din spusele consătenilor, pe locul Bisericii vechi din lemn , în 1906-1907 s-a construit biserica din piatră, sfinţită la Duminica  Mare în 1914. Ca preot a fost blagoslovit părintele Sordun din Văratic. Alţii însă susţin că primul preot a fost părintele Zorilă din Pociumbeni. În anul 1962 autorităţile locale au pus lacăt la  uşa Bisericii.   După 26 de ani, în 1989 , s-a oficiat prima şlujbă creştinească. De Duminica Mare se sărbătoreşte Hramul Bisericii şi Hramul satului.

Între anii 1901- 1904 a fost construită şcoala  cu două clase primare în care se preda în limba rusă. În 1908 elevii încetaseră să mai frecventeze şcoala, care îşi reia activitatea  în 1910 cu 30 de elevi.

Între anii 1918-1940 se învăţa 4 clase cu predare în limba română. În anul 1948 se învăţau 7 clase , director fiind Mihai Leontev. Între anii 1952- 1961 s-a construit şcoala nouă cu 8 clase. 

1912-1918

Un eveniment care a zguduit omenirea la începutul sec.XX  a fost primul război mondial 1914- 1918. În 1914  Basarabia se afla sub stăpânirea  Rusiei. Bărbaţii din sat au fost mobilizaţi în armata ţaristă. Sub arme au fost chemaţi Vladimir Bursky şi alţii. Unii săteni au fost făcuţi prizonieri  de către nemţi. Vladimir  Bursky a făcut o contuzie în una din lupte şi nu s-a mai întremat. A decedat în timpul foametei în 1946.

Cavoul familiei se află și astăzi pe teritoriul bisericii centenare, unica din regiune ce nu a fost supusă transformărilor sovietice, ci a fost doar închisă, după ce toate femeile, inclusiv cele însărcinate și în brațe cu copii mici s-au aliniat în fața lăcașului în semn de protest pașnic și opunere ca biserica sa devină un simplu depozit. Astăzi mai există beciurile boierești, cavoul, biserica și câteva fotografii.

Ruşii fiind preocupați de problemele lor , acordau mai puţină atenţie coloniilor. Aceasta a favorizat basarabienii să-şi  proclame independenţă,  alegându-şi în anul 1918 primul parlament - Sfatul Ţării. Printre membrii lui, ales pe cale democratică a fost şi Erimia Sofronie, băștinaș din Horodiște. La 27 martie 2018 a fost semnată Declaraţia de Unire cu România. Satul Horodişte a devenit „zemstvă” în judeţul Bălţi.

În anii 1946- 1947 a fost o secetă mare și foame cumplită. Ţâranii au fost impuşi la diverse impozite – postavcă. Cei care nu puteau plăti ,,postavca” au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Acuzaţi de neîndeplinire a  obligațiilor de predare a produselor agricole  către stat, au fost deportate 36 de persoane din s. Horodişte. Iar peste doi ani a început colectivizarea forţată. A început  „perioada socialistă”.

Citește mai mult

Legende

Etimologia denumirii satului Horodişte

În dicţionarul Ruso – Moldav găsim o astfel de tălmăcire a cuvântului ,,Гщродище,,- teren arheologic, rămăşiţe ale ale unei aşezări preistorice.
1. În legenda care urmează  se susţine că denumirea satului provine de la acel gospodar care a întemeiat satul , pe nume  Horodişteanu. Pe timpuri oamenii îşi construiau case mai departe de Cihur. Un oarecare cetăţean pe care îl porecleau Horodişteanu , şi-a construit casă pe malul Ciuhorului nu departe de un izvor care avea o apă rece şi cristalină. Oamenii din sat veneau la pescuit şi totodată să vadă şi gospodăria lui Horodişteanu care având casă pe malul râului cultiva legume. Strângea roade bogate pescuia în râu, iar pe imaş păşteau vite. Când cineva din sat care pleca după   apa  la izvor oamenii întrebau : - Unde te duci ? – La Horodişteaanu. –De unde vii  ? – De la Horodişteanu. Oamenii  observând avantajele pe care le dă râul  au început să-şi construiască case pe malul râului Astfel a apărut  satul Horodişte.

2. Oaltă legendă povestită  de un bătrân din sat   spune că  : pe când stăpân al moşiei Horodişte era boierul Rîşcanu , el a plecat la vânătoare împreună cu oaspeţii săi, în goană după animale sălbatice au ajuns până la acel loc înalt  al moşii sale la Movili. Făcând o privire în partea Răcovăţului a zărit ieșind fum. La propunerea unui oaspete au pornit spre acel loc. Când s-au apropiat au văzut că vre-o 12 familii de ţărani fugari  se adăposteau lângă un izvor, care până în prezent îl numesc Şipot. În discuţie ei au mărturisit că le zice Chistreni. Boierul le-a lămurit că aceste pământuri îi aparţin şi dacă doresc  pot rămâne aici, dar lângă râu este o aşezare  mai bună şi-i tot lângă izvor, pe mal de Ciuhur. Râul cu apă curată, peştele,  izvorul cu apă limpede şi rece  i-a impresionat pe Chistreni şi aceştea si-au făcut adăposturi rămânând să locuiască aici.

 

Toponime din satul Horodişte

  • Izvorul de la Cucoană. Acest izvor din Horodişte a se află în partea Nord – Vest, la marginea satului şi a fost construit de boierul Ivan Bursky în cinstea unicului fecior Vladimir. Oamenii îi ziceau „Izvorul  lui Cuconaşul”, iar cu timpul a rămas izvorul de la Cucoana.
  • Izvorul Lupoaie. Acest izvor se află pe malul drept al râului Ciuhur lângă  sălciile bătrâne şi rămuroase mai la vale de căsoaia  mică, până a ajunge la Căsoaia din Holm. A fost construit din piatră de un gospodar  pe nume Nichita Lungu, ce avea porecla Lupu. Cât a trăit, el a avut grijă de izvor și de zona din preajmă.
  • Zeci de ani oamenii traversau  râul prin vad - loc situat pe cursul apei, unde malul e mai jos şi apa mai puţin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul. Dar în 1967 la inițiativa lui  Nicanor Cologhin și Ion Sitniţchi, oamenii din sat, ajutaţi de cei tineri au construit Podul Mic de peste Ciuhur. Paznic pentru supravegherea materialelor a fost Vasile Zbârciog. După finalizarea construcției, podul a fost sfințit noaptea de un preot de la Pociumbeni. Şi azi se circulă  cu căruțe , cu tractoare, vitele sunt duse la pășune  pe acest pod alături  de Podul  Mare construit în 1980.
  • Izvorul de la Şipot. Denumirea de „Şipot” vine  de la verbul a „şipoti”, a izvorî.  A fost construit la Răcovăţ. Pe timpuri lângă acest izvor cu apă cristalină şi dulce se adăpostiră  vreo 12 familii de ţărani fugari.
Citește mai mult

Locuri pitorești

Podurile Horodiștei
Podurile Horodiștei

Podurile Horodiștei (podul vechi din piatră și podul nou) Astfel, cum întreg satul se întinde doar pe partea dreaptă a râului Ciuhur, de altfel ca și toate satele aflate pe perimetrul Ciuhurului, podurile sunt specifice pentru satele de pe Ciuhur. Excepție fiind doar satul Druță, care este așezat pe partea stângă și, nu în zadar, în trecut Druța a purtat numele Stângăceni.

Citește mai mult
Canion Horodiște
Canion Horodiște

Canionul cu stânci milenare ascunde 5 grote mai mari (cu diametrul la intrare de la 2 metri până la 4 metri) și multe altele în formă de vizuini cu un diametru de până la 1 metru. Trebuie de menționat că, pentru o drumeție mai spectaculoasă și pentru o descoperire treptată a canionului din Horodiște, este recomandat ca startul să fie dinspre satul Druță, acolo unde și începe, canionul pleșuv printre stânci, extrem de bogat în grote și izvoare, aproximativ de 5 km, probabil, cel mai lung din nordului țării,.

Citește mai mult
Stânca Țiglău / Grota cu ecou
Stânca Țiglău / Grota cu ecou

La poalele pădurii de pini se înalță cu roci proeminente stanca Țiglău. Cu o acustică unică, stânca Țiglău, (se spune ca numele ar însemna Cap de munte) are două dintre cele mai spectaculoase grote. Una este în forma perfectă de cerc cu diametru de 4 metri la intrare, cu urme milenare de foc pe bolta rocii. De pe malul râului Ciuhur se formează un ecou prelung spre stâncă, iar orice strigăt și vociferare răsună înzecit din adâncurile stâncii. Este o locație iubită de copiii care se întrec prin sunetele răspândite.

Citește mai mult
Grupul de Seniori ”Ciuhureanca”
Grupul de Seniori ”Ciuhureanca”

Și dacă ați epuizat forțele pe meleagurile stâncoase ale Horodiștei, vă invităm la un popas artistic autentic. Ansamblul de seniori ”Ciuhureanca” - cartea de vizită a satului la diverse festivaluri naționale și internaționale, care își antrenează sistematic programul artistic și evoluează la evenimentele de profil. Sărbătorile satului sunt animate de ansamblu și pune în valoare cântecul, gastronomia și tradiția localității misterioase dintre stâncile milenare ale Prutului. Ansamblul este activ atât prin prezența la evenimente, cât și pe social-media, promovând astfel autenticul tinerilor generații.

Citește mai mult
Stânca Duhurilor Rele
Stânca Duhurilor Rele

Despre stânca Duhurilor Rele se poate scrie o carte! Probabil este cea mai misterioasă stâncă din nordul țării, și încă nedescoperită până la capăt. Mai mult: sătenii au blocat accesul spre adâncurile grotei, despre care se spune că nu are sfârșit. Mulți tineri s-au rătăcit și nu au mai revenit, iar cine s-a întors, nu a mai avut grai și a murit în scurt timp. Legenda spune că războinicii (turcii)  ar fi ascuns aur și ar fi blestemat atât grota, cât și pe cei ce ar descoperi comoara.

Citește mai mult
Biserica centenară și cavoul boierilor Bursky.
Biserica centenară și cavoul boierilor Bursky.

Biserica satului Horodiște, o bijuterie arhitecturală proiectată la începutul anilor 1900 cu susținerea boierilor Bursky, a fost construită tocmai în 1912, de un zidar venit din Odessa. A fost unica biserică din raion ce nu a suportat modificări ca și destinație, precum depozit sau alte atribuții străine lăcașului. Se spune că atunci când sovieticii au pus lacăt bisericii, sătenii au mai pus șase deasupra astfel ca nimeni să nu poată trece de cele 7 lacăte. Clandestin, periodic câteva femei păstrau curățenie în biserică, iar obiectele prețioase au fost ascunse prin sat.

Citește mai mult
Sfinxul din Horodiște
Sfinxul din Horodiște

”Sfinxul din Horodiște” este o proeminență de rocă săpată cândva artificial. Imaginea sfinxului este mai atractivă dinspre satul Druță, de unde i se vede mai bine conturul, dar și pentru că se formează un contrast perfect pentru fotografii, având în spate vestul. Atașate, veți vedea fotografii ale Sfinxului din ambele unghiuri (dinspre satul Horodiște este practic neobservabil, dinspre Druță se deschide o imagine unică).

Citește mai mult
”Pădurea de pini” Bulhac
”Pădurea de pini” Bulhac

Pădurea de pini” Bulhac  Pe partea stângă a defileului se observă pădurea de pini, numită de săteni, dar și de hărțile cadastrale sovietice - Bulhac ( pe vârful stâncii fiind probabil unicul lac carstic din Moldova,  dovadă ar fi  forma perfect circulară a acestuia, precum și locația la o altitudine de peste 100 de metri deasupra nivelului mării.

Citește mai mult

Personalități

Erimia Sofronie , membru al Sfatului Țării

Gheorghe Anton, 1937-2019 , din 1979-şef de secţie de radiologie la Spitalul Clinic Republican, secretar al Consiliului societăţii ştiinţifice de Radiologie şi medicină nucleară, lector la USM ,,N.Testimiţanu”. Deţine 32 de publicaţii ştiinţifice şi 15 invenţii aplicate în practică. Pentru merite deosebite este decorat cu medalia ,,Eminent al ocrotirii sănătăţii”.

Pavel Anton, a.n.1936, asistent, lector superior, conferenţiar universitar, decan-adjunct la Universitatea Artelor din Chişinău, peste 25 ani a condus corul instituţiei, primind titlul de Cor Popular. Este coautor al manualelor de clasa a II, indicații metodice pentru clasele II-VIII, membru al Societăţii corale republicane, din 1989 - profesor universitar, decorat cu insigna ,,Eminent în învăţământ şi cultură” şi mica medalie de aur a sindicatelor din URSS. În 2002 îi apare volumul de romanţe.

Ion Grigoire Brus /1939-2013/. Medic, doctor în ştiinţe medicale, lector superior la USM ,,N.Testemiţanu”, specialist în domeniul ghirurgiei operatorii şi anatomiei tomografice, a publicat 51 de lucrări ştiinţifice, decorat cu medalia şi insigna ,,Medic emerit din RM”.

Ion Anton, (1948-2022), absolvent al facultăţii de drept a USM. Între anii 1976-1984 a activat la judecătoria Camenca, membru al Judecătoriei Supreme a RM, în 1990 deţine funcţia de prim-vice ministru al RM.

Vlad Zbârciog ,a.n. 1943 , absolvent al Şcolii de Medicină din Tiraspol, apoi al facultăţii de ziaristică a USM, scriitor, poet, eseist, publicist. A publicat peste 40 de volume, care au fost traduse în limba rusă, engleză, franceză, italiană, turcă, germană, ucraineană. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor, decorat cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din RM, i s-a conferit titlul de Maiestru în literatură.

Ana Sofroni, a.n. 1947, a absolvit Şcoala de medicină din Bălţi, apoi biblioteconomie la USM, lector la catedră, doctor în pedagogie, conferențiar universitar, primul biblioteconom din RM, a publicat 43 lucrări de specialitate, poezii. Este membru al societăţii ,,Mitropolitul Varlaam”.

Nicolae Brus, /1934-2010/, învăţător, director al liceului din s.Băcioi, vice ministru al învățământului, autorul cărţii despre baştină ,,Horodişte - leagăn de vis şi de dor”.

Victor Moraru, a.n.1950, a absolvit UTM, facultatea de inginer-constructor, apoi şcoala superioară de partid de la Rostov-pe-Don (1985), Academia MAI a URSS, (1988), Academia de Poliţie Bucureşti, doctorantura (1998), doctor în drept. Este autor şi coautor la 12 manuale, 2 monografii, a publicat 18 articole în reviste de specialitate în RM şi internaţionale, 5 comunicări ştiinţifice, expert în programe internaţionale în cadrul Institutului de Reforme Penale, distins cu medalia ,, Meritul Civic”.

Valeriu Zbârciog, a.n.1948, absolvent al UTM, facultatea de inginer-economist, apoi US ,,M.Lomonosov” din Moscova, doctor habilitat în ştiinţe economice, /1983/, lector superior la UP Chişinău, profesor la Academia de Studii Economice, decan onorific la facultatea de transporturi, informatică şi telecomunicații, profesor la AAP, autor al circa 100 de lucrări ştiinţifice.

Vasile Gorodişteanu, (1937-1984), agronom de specialitate, preşedinte de colhoz, director de sovhoz ,,Horodişte”, pentru munca cu dăruire şi abnegaţie a fost decorat cu ,,Gloria Muncii” şi ,,Meritul Civic”.

Mihail Leontiev (1913-2010), profesor la şcoala din sat, director de şcoală între a. 1944-1962. ÎN 1962 este deschisă şcoala de 8 ani sub conducerea lui.

Scutelnic Gheorghe, a.n.1961, absolvent al facultăţii de drept a USM, a activat ca judecător în or. Edineţ, deţine funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bălţi în perioada 2008-2016, vicepreședinte al Curţii de Apel Bălţi.

Petru Brus, a.n.1958, absolvent al Colegiului de Viticultură şi Vinificaţie, studiază la UTM, activează la fabrica de producere a vinului din Zubreşti, din 1996 prezintă producţia la târgurile internaţionale din Anglia, Polonia, Franţa, Austria,Ţările CSI

Ion Grîu, (1920-1995), brigadier în colhoz, preşedinte de colhoz în s.Terebna, Edineţ, în 1958 a fost ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, preşedinte al organizaţiei sindicale în sat.

Citește mai mult

Prezentare video

În prezentarea video ce urmează, vei fi invitat să descoperi frumusețea malurilor râului Prut din Republica Moldova. Această zonă pitorească este cunoscută pentru peisajele sale idilice, unde râul Prut curge liniștit printre dealur


Galerie Foto

photos by Olivia Furtună - https://www.facebook.com/o.furtuna.e

Vezi pe hartă