Fetești

Satul Fetești este unul dintre cele mai vechi sate din raionul Edineți. Conform documentelor el apare la sfârșitul sec. 15 - începutul sec.16, ceea ce corespunde mărturiilor celor mai bătrâni locuitori (mărturii făcute la 1942). Acest teritoriu a fost populat din timpul lui Ștefan cel Mare.

Problema apartenenței satului și istoria dezvoltării lui a constituit obiectul dezbaterilor în cadrul procesului judiciar din anii 20-40 ai sec. 19. Proces intentat între foști proprietari ai satului și stat cu scopul determinării deținătorului moșiei. Era necesar de a da răspuns la întrebarea: Fetești au purtat sau nu denumirea de Hrițeni? Judecata, negând acest fapt, va trece satul în posesia statului. Dar documentele istorice ne indică un alt răspuns. Gramotele din sec. 16- 17 precum și materialele procesului judiciar constată următoarele:

• Satul se afla pe teritoriul județului Hotin;
• Este definit ca o moșie integrală cu satul Vicicăuți (Trinca), și un șir de sate din județul Hotin (aflate astăzi pe teritoriul raionului Briceni sau în regiunea Cernăuți.).

Astfel putem afirma că denumirea veche a satului este cea de Hrițeni și numai spre sfârșitul sec. 18 - începutul sec. 19 apare numele de Fetești.

Printr-o gramotă a lui Petru Vodă de la 03 iulie 1575 satul Hrițeni cu loc de moară se întărește uric Odochiei, fiica lui Luca Arbore, portar de Suceava. Deci anterior satul aparținuse lui Luca Arbore, fost hatman, decapitat în 1523 de către Ștefan cel Tânăr.

Următoarele documente se referă la sec. 17, când satul trece în posesia familiei Ponici și urmașilor acestuia.

• 6 aprilie 1606 - gramota semnată de Erimia Movilă lui Dumitru Ponici pentru jumătate de Hrițeni.
• 3 noiembrie 1621 - gramota de la Radu I Mihnea diaconului Ponici pentru un șir de sate din ținutul Hotinului, inclusiv pentru jumătate de sat Hrițeni. Gramota este dată în legătură cu prădarea casei lui Ponici, aceste documente le-au luat hoții în timp ce au jefuit tot avutul.
• 30 aprilie 1635 - gramota de la Vasile Lupu diaconului Ponici pentru jumătate de sat Hrițeni în ținutul Hotin.

Apoi satul Hrițeni apare în recensământul din 1772-1774. Conform acestor date în sat erau 40 de case locuite și 5 case pustii, 45 de bărbați și un popă. Însă indicațiile nominale atestă doar 23 de persoane.

În această perioadă apar familiile: Gribinţă, Movilă, Furtună, Ursul, Ocrain, Roşca, Budeanu, Traistă, Baltă, Leurdă, iar la o altă parte sunt indicate profesiile, de ex.: Petre morar, Istrate pâslar, Gigoraş cojocar, Simion ciubotar ş.a. Ca propietar este definit Apostol Holubei care primeşte aceste moşii (Hriţeni şi Sficicăuţi/Trinca) în urma căsătoriei cu Maria Dohateu, strănepoata lui Ponici.

Anume fiica lor -  Parascovia Golubeva va intenta procesul judiciar de la 1846. În cadrul dezbaterilor au fost implicaţi şi alţi propietari funciari, precum Consilierul de Stat Crupenschi, ștabs-căpitanul Gavril Stroici.

Acest proces, ce dura de acum mai bine de 20 ani, a adus destule greutăţi şi pagube întregului sat. În 1815 Consiliul Suprem al Basarabiei și Judecătoria s-au pronunțat pentru repartizarea jumătății de sat lui Ioniţă Grigorei. Acesta, fiind supus austriac, locuia peste hotarele Basarabiei, iar moşia o dă în arendă lui Nicolae Procopici. Noul posesor va tăia circa 20 mii copaci mari fără a avea drept la aşa ceva. Ca urmare, Stroescu înaintează o plângere Judecătoriei judeţene Hotin. Procesul judiciar ia un nou avânt. Au fost aduse numeroase documente (gramote de împroprietărire, de întăritură etc.) începând cu anul 1606, ce restabilesc arborele genealogic al familiei Ponici, precum şi mărturiile bătrânilor din sat. De altfel, şi aceștia din urmă susțineau că satul Feteşti anterior purtase denumirea de Hriţeni.

Dar negând documentele ignorând orice material documentar, mărturii, hotărârile Judecătoriei județene Hotin, Judecata Supremă a Basarabiei refuză dreptul de proprietate urmașilor lui Ponici, invocând motivul lipsei denumirii de Hriţeni de pe teritoriul jud. Hotin în acea perioadă.

De fapt, e o urmare firească a tratatului din 1812, când s-a frânt în două, populația şi boierimea Moldovei. Orişice problemă legată de deținerile funciare în Basarabia a boierilor moldoveni era examinată de Divanul Moldovei şi de un Comitet special, aflat la Iaşi, dar deciziile acestora nu intrau în vigoare fără aprobarea Consiliului General al Rusiei din Iaşi. Iar acesta veghea cu strictețe drepturile şi interesele Imperiului rus. Ca regulă, examinarea litigiilor se termină cu hotărâri identice celei din cazul Hriţenilor – Feteştilor.

În sec. XIX satul aparținuse lui Gavril Stroici Scordeli, negustorului Şimon Caufman, precum şi la o parte de țărani răzeși.

În 1904 este atestat ca ,,satul vechi românesc de răzeşi. Are 280 case, 1872 suflete, biserica”

În această perioadă țăranii dispuneau  de 270 de vite cornute, 107 cai. În primul deceniu al sec. XX a fost deschisă o şcoală de zemstvă cu ciclu de 4 ani. În mediu, anual numărul elevilor ajungea la 40. Lecţiile erau ținute de către preotul din sat  Gheorghe Balabanov, apoi de Pavel Barbos şi învăţătorul Popovici.

Tot în această perioadă se referă şi problema pământului. Litigiile apărute între proprietari şi arendaşi erau rezolvate de către  Banca Ţărănească şi de Comisia pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare. Dar deseori erau cazuri de acaparare a pământului fără autorizaţia legii: în 1917, reieșind din demersul pr. Pavel Barbos, un grup de ţărani au acaparat jumătate din pământurile bisericești; avea loc şi abuz de putere. În cazul dat împuterniciții locali ai comitetului funciar – Semeon Ocrain, Pentelei Seuţa, Vasile Cristea, Ivan Ursu – au limitat lotul funciar al arendaşilor Băncii Ţărăneşti.

A fost o perioadă grea, cu schimbări de regim politic şi de putere, perioadă cu puţine documente scrise, dar cu multe încrustate în sufletul şi destinul simplului ţăran.

Mai amplu e posibilă caracterizarea anului 1942.

Aşadar, către anul 1942 Feteşti este centrul comunei din 2 sate : Feteşti şi Gordineşti. Numărul etnic al populaţiei comunei este de 4656 de români, 335 de ucraineni, 27 de ruşi, 6 poloni, 5 de origine germană. În comună există 2 biserici, 3 şcoli primare şi un Cămin Cultural.

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a înfiinţat în comuna Feteşti un depozit de armăsari de rasă, care servesc pentru încrucişarea şi îmbogăţirea rasei locale. În total în comună erau întreţinuţi 616 cai, 1095 de vite mari cornute, 3461 de oi, 1389 de porci. Din inventarul agricol menţionăm doar câteva cifre: pluguri – 376, grape – 343, semănători – 12, cultivatoare – 44, batoze – 9, tractoare agricole – 10 etc.

Aceștia erau indicii de bază cu care Feteşti intră într-o nouă perioadă: război, foamete, deportări, colectivizare, socialism.