Balatina

Dânşii au deshămat caii şi peste puţin timp pestrițele corturi au fost  întinse la umbra stejarilor milenari de la marginea pădurii. Prin ceaţa rece plutea fumul ce se ridica de la focurile aprinse pentru pregătirea bucatelor.

Probabil că le-a venit pe plac, sau poate că Domnul însuşi le-a trimis o rază de lumină şi căldură, astfel comunitatea migrătoare a hotărât să se statornicească aici pentru un timp mai îndelungat.

Vânatul animalelor sălbatice şi pescuitul le erau la început principalele surse de existență. Treptat  au început să  se ocupe cu păstoritul oilor şi al vitelor, îndeletnicindu-se şi cu agricultura, cultivau grâu şi mei, iar mai apoi au început să se ocupe cu îndeletnicirile de apiculturii şi uscarea fructelor.

Circulă o istorie că în comunitatea ce se așeză în lunca Prutului cu traiul erau şi doi tineri – cu numele  Bolo  şi  Tina  care  prin  frumusețea şi dragostea  reciprocă ce și-o purtau,  nu aveau pereche în cătunele din preajmă. Flăcăul  se  deosebea  de  mulţi  tineri de  vârsta lui prin aceea că mânuia cu o deosebită pricepere atât arcul şi sabia, cât şi coasa și celelalte unelte de lucrat pământul. Era dânsul şi un călăreţ înverşunat.

Dar  nici  fata  nu era din cele urâte şi slabe din fire. Dacă  era  nevoie, lua  şi  ea  arma  în  mână – vâna  animale  ori  chiar și pentru a se apăra  de  răufăcători, ca  un  adevărat  bărbat.

Cum se cade unei fete bine educate, Tina rămânea, în  primul rând,  gospodina  adăpostului – mâna  dreaptă   a  mamei,  oglinda   familiei. 

La vreo trei toamne după ce au poposit împreună cu părinţii pe aceste meleaguri, pe când era grâul de coasă şi de adunat, barbarii au trecut râul prin vad şi s-au năpustit ca nişte fiare sălbatice peste cătunul din pădure.

Strigăte de bărbaţi, bocete de femei, ţipete de copii speriați din somn au făcut să răsune lunca a tragedie. Era o noapte a păgânilor, care întâmpinând împotrivire, treceau totul prin foc şi sabie, dădeau foc,  ardeau şi nimiceau tot ce se nimerea  în cale.

Ardeau corturile, cădeau răpuşi de săgeţi bărbaţii acestui neam, în lupta ce se da pe viaţă şi pe moarte întru apărarea demnităţii. Căpetenia aşezării porunci să fie salvaţi de batjocura barbarilor femeile şi copii. Se ocupa de acest lucru  și Tina.

Balo îi vorbi să fugă şi ea, însă fata nu-l ascultă şi veni în curând cu sabia în mână pe câmpul de luptă, unde se varsă mult sânge nevinovat.

Vestea despre invazia barbarilor se răspândi târziu, foarte târziu, prin lunca Prutului cu aşezările moldovenilor. Şi când veni ajutorul, cătunul era de acum pustiit, mulţi răniţi fără cunoştinţă.

Pe Bolo şi Tina i-au găsit lângă un copac bătrân de tei străpunşi de câteva suliţe duşmane. Păreau dânşii doi porumbei, care parcă se odihneau în urma unui zbor îndelungat şi greu.

Rezemat  de  tulpina  copacului  tânărul  viteaz  aşa  a  şi  rămas  în genunchi  având-o în faţă pe cea mai de valoare iubită fiinţă, pe care    i-a dat-o Dumnezeu.

După ce s-au întors mamele şi copii, cei morţi au fost bociţi încă două zile şi două nopţi, apoi înmormântaţi după toate obiceiurile  creştine la o margine de pădure. În groapa comună şi-au găsit odihna de veci tinerii îndrăgostiți.

Pe mormântul lor au ridicat o cruce mare, iar peste câţiva ani, nu departe de ea, a început construcţia unei biserici de lemn. În jurul bisericii au început să apară primele case ale viitorului sat pe care l-au botezat cu numele celor doi tineri Bolo şi Tina – Balatina,  şi s-a întâmplat acest lucru în anul 1429 de la naşterea lui Hristos pe 19 iunie. 

Anatol Stati, Businessman. S-a născut la 25 octombrie 1952 în familia lui Dumitru și Tamara Stati, familie ce a crescut și educat 3 feciori: Petru, Anatol și Victor.  A absolvit Universitatea de Stat din Moldova.

Anatol Stati - fondator, președinte și CEO al companiei „Ascom Group” încă din 1994, aceasta a avut afaceri în domeniul petrolului în Kazahstan și Sudan și este considerat unul dintre cei mai bogați oameni din Moldova.

Guțuleac Vasile s-a născut în anul 1948 cu fratele său geamăn Ion, în familia lui Pantelei și Vera Guțuleac, care au crescut și educat doi feciori și o fiică. Își face studiile la Moscova și Odessa, susținându-și diploma de jurnalist profesional. Jurnalist, scriitor și poet, traducător și analist plastic. Din anul 1973 – membru al  Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A activat ca redactor - șef la săptămânalul „Spicul” („Accent provincial”)  din raionul Glodeni.  Din anul 2004 – specialist în domeniul Bibliotecilor, din mai 2005 până februarie 2011 a activat ca Șef al  Secției Cultură Glodeni.