Camenca
Istoria
Satul Camenca este atestat pentru prima dată în anul 1604. După legendă se spune că locul unde este satul era moșia mănăstirii Golia din Iași, moșie care a fost dăruită de domnitorul Moldovei Vasile Lupu. În defileul format pe râul Camenca locul actualmente numit „Între stânci” este locul unde a fost așezat pentru prima dată satul Camenca și care purta denumirea de Lucăceni. Satul era departe de apă și oamenii s-au strămutat mai la vale, pe apa Camencii, pe locul actual. Întrucât satul era așezat pe râul Camenca i s-a dat denumirea de Camenca. Vatra veche a satului se mai vede și astăzi mai ales primăvara când pământul este arat se observă pătratele de culoare galbenă pe locurile unde cândva au fost construite casele. Primele familii care au venit în acest loc au fost : Albot și Camerzan.
Satul Brînzeni este atestat în anul 1817. A fost înființat pe moșia boierilor Ciugureanu și Bantoș. Din spusele bătrânilor au venit din satul Brînzeni, raionul Edineț. Tot din spusele lor se știe că în perioada interbelică, majoritatea sătenilor plecau la sărbători în satul Brînzeni din Edineț. Acest lucru este confirmat și prin numele familiilor din ambele sate: Turchină, Morari, Gurău, Popescu, Rîmbu, Mașnicu.
Satul Butești a fost atestat pentru prima dată la 28 iunie 1637. Este așezat pe apa râului Camenca, unde se află și aria naturală protejată de stat „ Cheile Butești”, numit și „stânca” cu suprafață de 110 ha, care este un recif coralier și prin care râul Camenca a săpat un defileu. În această stâncă este o grotă și o peșteră de care este legat și denumirea satului. Se spune că turcii au ascuns în peșteră o ladă cu aur. Auzind de acest lucru, un oarecare boier Butescu a venit mai târziu cu o seamă de oameni, au găsit lada au împărțit aurul. O parte din oameni au rămas pe aceste locuri, crezând că vor mai găsi ceva aur. În cinstea conducătorului lor au denumit satul Butești, astfel a rămas până azi.
Satul Molești a fost întemeiat în anul 1720 de către boierul Costache Molea. În anul 1923 satul număra 27 de gospodării și 108 locuitori. În perioada sovietică satul Molești intra în componența gospodăriei colective Brînzeni, specializată în creșterea bovinelor.
Locuri pitorești
Parohia Sf. Maria-Magdalena
Biserica este un locaș sfânt cu mult har Dumnezeiesc, la care creștinii merg pentru a se ruga și ai mulțumi Domnului. Biserica poartă Hramul Sf. ,,Maria - Magdalena. Locașul este amplasat în centrul satului și până în prezent creștinii merg pentru a se ruga. La început au fost două Biserici, una creștin- ortodoxă și alta de catolici.
Citește mai multBiserica ,,Adormirea Maicii Domnului”
Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost construită în anul 1842 și a durat 12 ani, până în 1854. Ea a fost zidită din piatră în formă de corabie. Prin anul 1957 a fost restaurată de niște meșteri din Cernăuți. După anul 1972, în timpul prigoanei, a fost închisă de regimul comunist, care era la putere. În anul 1988 pe când se deschideau Sfintele Lăcașuri s-a redeschis ușile Bisericii din satul Butești.
Citește mai multGrota Butești
Grota Butești e o stâncă foarte pitorească și interesantă, cu o lungime de aproximativ 2 km, lățimea de 60- 125m. În partea dinspre satul Butești a stâncii, se află o peșteră cu adâncimea de vreo 9 metri pătrați și înălțimea de 2,5 metri.
Citește mai multPersonalități
Vasile Coroban - O personalitate importantă din satul Camenca a fost Vasile Coroban, acel critic literar nonconformist, istoric și doctor habilitat în filologie, membru al Uniunii scriitorilor din RSSM din 1954.
El s-a născut într-o familie de țărani. În anul 1922 se stinge tatăl lui, Pavel, lăsând o văduvă cu 5 copii, Vasile, fiind cel mai mare. După absolvirea școlii primare din sat este înscris la liceul Ion Creanga din Bălți și devine bursier datorită rezultatelor înalte la învățătură. În anul 1931 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității Mihăilene din Iași.
În perioada anilor 1938-1940 e angajat în calitate de secretar tehnic la Liceul Comercial din Bălți. La începutul războiului este înrolat în “Armata Roșie”, iar spre sfârșitul anului 1941 se retrage în spatele frontului. Timp de 2 ani este secretar responsabil la redacția ziarului județean “Luceafărul Roșu” (Bălți).
În aprilie 1948 pleacă la Chișinău , având promisiunea de angajare la ziarul “Moldova Socialistă”. I se propune o colaborare la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură a filialei moldovenești a Academiei de Științe din fosta URSS. Astfel, din aprilie 1948 și până în anul trecerii în neființă (1984) Vasile Coroban nu s-a mai despărțit de această instituție academică.
Pământeanul nostru se stinge după câteva luni de tratament la spitalul Toma Ciorbă din Chișinău, în octombrie 1984. Este înmormântat în satul de baștină Camenca.
În prezent avem posibilitatea de a vizita casa în care s-a născut și a crescut Vasile Coroban.
Prezentare video
În prezentarea video ce urmează, vei fi invitat să descoperi frumusețea malurilor râului Prut din Republica Moldova. Această zonă pitorească este cunoscută pentru peisajele sale idilice, unde râul Prut curge liniștit printre dealur