Barajul Costesti-Stanca

Nodul hidrotehnic de la Costeşti- Stânca de pe râul Prut este una dintre cele mai frumoase, dar şi mai utile construcţii hidrotehnice din România.

Barajul impresionează nu doar în Moldova, dar și în Europa, fiind al treilea din Europa ca putere de reținere a apei și ca întindere a lacului de acumulare.

Barajul de la Stânca are o înălţime de 48 de metri și o capacitate de 1,4 miliarde metri de cubi de apă, cu un lac de acumulare întins pe o suprafaţă de 6.000 de hectare la capacitate medie, iar la nevoie, putând să se extindă şi pe 9.000 de hectare la retenţie maximă. Barajul are o lățime de 1500 metri, forța hidrocentralei constituie 32 mii kWt

Conform „Acordului între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul URSS privind construirea în comun a Nodului hidrotehnic Stânca-Costeşti de pe râul Prut, precum şi condiţiile de exploatare a acestuia“, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 1971, costurile finale de construcţie ale barajului au fost de 61.867.000 de ruble, românii contribuind cu cea mai mare parte. Era o sumă colosală, având în vedere că o rublă transferabilă era aproape echivalentul unui gram de aur pur.

 Pentru amenajarea uriaşului lac de acumulare au fost strămutate peste 20 sate de pe ambele maluri ale Prutului: Stânca, Movila Ruptă, Ripiceni, Ştefăneşti, Cinghina, Lehneşti, Raşca, Cuconeștii Vechi, Șarbaca, Costeşti, Proscureni, s.a.

Pe barajul de la Stânca-Costeşti a avut loc şi un moment istoric. Pentru prima dată preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur și președintele României, la aceea vreme Ion Iliescu s-au întâlnit în 1990 pe drumul care străbate barajul de o parte şi de alta a Prutului, fiind creat acel renumit „Pod de flori“, la care au participat oficialităţi, dar şi oameni simpli de pe ambele maluri ale Prutului.