Grota Butești

Grota Butești e o stâncă foarte pitorească și interesantă, cu o lungime de aproximativ 2 km, lățimea de 60- 125m. În partea dinspre satul Butești a stâncii, se află o peșteră cu adâncimea de vreo 9 metri pătrați și înălțimea de 2,5 metri.

Acest ținut este plin de legende și de istorie. Oamenii locului povestesc că demult, cu mai bine de două secole în urmă, aceste locuri erau acoperite de păduri. Tot aici își odihnea bătrânețile și o stâncă uriașa în formă de șarpe, având la margini câte o peșteră.

Se spune că  pe timpuri stânca a fost locașul unei garnizoane turcești. Mirosul aurului a trezit gustul multor aventurieri, căutători de comori. Boierul Butescu, arheolog de profesie, a strâns un grup mare de nevoiași și a început săpăturile în căutarea comorilor.

Au muncit din greu , cu elan, până la începutul iernii. Unii din ei n-au rezistat mai departe, alții au rămas.

În sfârșit, au găsit acele comori și au împărțit aurul turcesc frățeste. Boierul Butescu a plecat, iar oamenii lui au rămas să-și ducă viața lângă peștera, crezând că vor mai  găsi ceva. Și au înjghebat câte o gospodărie și s-au pus pe trai.  În cinstea conducătorului lor ei și-au denumit cătunul – Butești. Și a rămas Butești până azi.

 În nuvela istorică  „ Elena Moldovei” , autor anonim, se menționează despre una din luptele lui Ștefan cel Mare cu tătarii : „ În întâmpinarea dușmanului ieșiră pe-nserate.  În fruntea oștii călărea Ștefan Vodă și hatmanul Boldur, ocrotiți din ambele părți de cei 24 de fuștași. Spre dimineață, au ajuns la Butești, un sat, unde pârâul Camenca taie în două  o stâncă înaltă. Vodă opri oastea și cerceta împrejurimile, pereții abrupți, despicați pe verticală, ai stâncii. Vodă îl lăsa, pe hatman cu un detașament nu prea numeros pe creasta stâncii, iar el cu cealaltă parte a oștirii se ascunse în pădure.

Tătarii văzând cetele de oșteni pe Țâglău, au venit în goana și s-au prăbușit în prăpastie, iar Ștefan Vodă  cu oștenii săi i-au zdrobit definitiv.