„Țara Bâtlanilor”

„Țara Bâtlanilor” - reprezintă o colonie unică de peste 1000 de exemplare de păsări de baltă care cuibăresc pe stejari. Ea este o parte componentă a rezervației „Pădurea Domnească”. Suprafața pădurii de stejar, unde-şi fac cuiburile bâtlanii nu este foarte mare – circa 1 hectar.

Nicăieri în Moldova nu veți putea vedea pe un teritoriu atât de mic o populație   atât de densă de păsări. Curios la aceste păsări este faptul că, dacă puii lor la prima încercare nu reușesc să zboare, sunt abandonați.

Este zonă cea mai atipică și umedă de pe teritoriul Rezervației, fiind de fapt un habitat forestier component al pădurii de stejari din lunca Prutului. Se află la 3 km de comuna Balatina și la o distanță de 0,8 km de albia Prutului. Acest loc a devenit casă pentru 3 specii de păsări acvatice: stârcul cenușiu (Ardea Cinerea), egreta mică (Egretta garzeta) și stârcul de noapte (Hycticorex nycticarax), care își fac cuiburile pe copaci. Stârcul cenușiu este obișnuit să cuibărească și în copaci atunci când nu-i place stuful, lucru evidențiat de numărul mare de perechi cuibăritoare din colonie. Același lucru e valabil și în cazul egretei mici și a stârcului de noapte, care preferă să cuibărească în colonii mixte, însă numărul mare de perechi și preferința lor pentru acest habitat (pădure de stejar) face ca ,,Țara Bâtlanilor" să fie un fenomen unic pentru Republica Moldova. Din cele aproximativ de 1000 de perechi, stârcul domină cu cea mai mare pondere, lăsând loc doar câtorva perechi de egretă mică și stârc de noapte. Fiecare arbore găzduiește până la 18 cuiburi amplasate la 15-20 m înălțime, dând impresia unei creșe suspendate. În total, au fost numărate 332 de cuiburi. Păsările se află aici de la sfârșitul lunii martie până în prima decadă a lunii octombrie. Colonia se întinde pe suprafață de 3000 m² , parcela 17 din rezervație și este strict protejată, accesul fiind foarte limitat pentru a nu deranja păsările în perioada de cuibărire. Înainte de construcția barajului de la Costești-Stânca, „Ţara Bâtlanilor" era inundată an de an de apele Prutului. După reglementarea albiei râului, inundațiile au devenit mult mai rare, iar excrementele păsărilor au contribuit la acidifierea solului, determinând cu timpul uscarea arborilor. Odată cu uscarea copacilor, se mută și cuiburile, astfel că an de an, Ţara Bâtlanilor își schimbă un pic locul și hotarele. Însă vizitatorii curioși nu au cum să rateze această comunitate gălăgioasă și interesantă. Imaginea unor păsări mari care se agită și zboară de la un copac la altul este irepetabilă, iar numărul lor este cu siguranță impunător.