Hramurile

Hramul satului este o sărbătoare cu tradiție veche în spațiul nostru cultural, care din an în an se serbează cu mult fast în tot mai multe sate și orașe ale țării. Sensul termenului Hram semnifică Patronul Bisericii Creștine prin extindere sărbătorirea Patronului unei biserici. De proveniență slavă, cuvântul hram − „храм” înseamnă lăcaș sfânt, biserică, iar sărbătoarea se numește „престольный праздник”. Sunt cunoscute câteva tipuri de hram: hramul localității, hramul bisericii, hramul mănăstirii, hramul casei și al familiei etc.

Hramul familiei sau al casei se ia în timpul cununiei de către cei ce se cunună. Aceștia numesc un sfânt pe care doresc să-l aibă ca protector al casei. Sfântul nominalizat devine ocrotitorul tinerei familii. Dat fiind faptul, că nunțile și cununiile au loc de obicei în zilele unor mari sărbători, tinerii iau, de regulă, ca protectori numele sfinților acestor zile: Arh. Mihail, Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe, Sf. Ion, Sf. Dumitru, etc. Alegându-și viitorul protector, mirii aduc la biserică icoana sfântului respectiv. După cununie icoana se atârnă în camera de locuit a noii familii. Hramul familiei se ia pentru toată viața, de aceea este numit frecvent și hramul casei. În fiecare an, către ziua sfântului ocrotitor al casei, familia se pregătește din timp. Se face curățenie în casă și gospodărie, se pregătesc diferite bucate și băuturi. În majoritatea localităților această zi începe cu un serviciu divin la biserică, pentru sănătatea familiei și continuă cu primirea oaspeților și petrecerea propriu-zisă. În ultimul timp hramul casei este sărbătorit nu numai de generația în etate, dar și de familiile tinere, tradiție respectată atât la sate, cât și la orașe.